Ce înseamnă ADHD și ce terapii eficiente există? Informații utile

ADHD este una dintre cele mai frecvente tulburări de neurodezvoltare. Într-o lume tot mai agitată, este important să înțelegem această afecțiune pentru a oferi sprijin celor care se confruntă cu dificultăți legate de atenție, hiperactivitate sau impulsivitate. Descoperă în acest articol totul despre ADHD: ce înseamnă, din ce cauze apare, de câte tipuri este, simptome prin care se caracterizează și ce opțiuni de tratament există pentru copii și adulți.

Ce este ADHD?

ADHD, numit și tulburare hiperkinetică cu deficit de atenție, este diagnosticat frecvent în copilărie, dar poate persista și la vârsta adultă. Această tulburare este caracterizată printr-un nivel ridicat de hiperactivitate, dificultăți în menținerea atenției și impulsivitate. Persoanele cu deficit de atenție pot avea probleme în a se concentra asupra unei sarcini pentru perioade lungi de timp, fiind ușor distrase de stimulii externi. Tulburarea poate afecta semnificativ viața de zi cu zi, indiferent dacă vorbim despre performanța școlară, cea profesională sau relațiile interpersonale. 

Simptome ADHD la copii

Această tulburare poate fi observată încă de la o vârstă fragedă, iar părinții sunt, de obicei, primii care remarcă semnele. În cazul unor manifestări timpurii (exemplu: ADHD-ul la bebeluși), simptomele pot include dificultăți de calmare, somn agitat sau o sensibilitate ridicată la stimuli. Semnele ADHD la un copil de 2 ani pot deveni mai evidente și includ dificultatea de a rămâne concentrat pe o activitate, tendința de a fi mereu în mișcare și o impulsivitate vizibilă.

Pe măsură ce copilul crește, deficitul de atenție devine mai clar, mai ales în mediul școlar. În această perioadă, se observă dificultăți de concentrare, uitarea sarcinilor și lipsa de organizare. Întâlnim și hiperactivitatea, care se manifestă prin mișcări constante, dificultăți de a rămâne așezat și nevoia aparent continuă de a fi implicat în activități fizice.

Uneori, părinții sau profesorii pot considera că cel mic este doar neastâmpărat sau lipsit de disciplină. Totuși, aceste comportamente pot indica prezența acestei tulburări. Este important să înțelegem că nu este vorba despre o simplă fază sau despre „copilul care are prea multă energie”, ci despre o tulburare neurobiologică care afectează modul în care creierul reglează atenția și comportamentul. Drept urmare, lipsa unei intervenții corecte poate duce la dificultăți mai mari în adaptarea socială și academică a copilului. 

Simptome ADHD la adulți

La adulți, simptomele se manifestă diferit față de copii, dar pot avea un impact la fel de mare. Persoanele adulte care suferă de această tulburare prezintă, de obicei, dificultăți în gestionarea timpului, menținerea concentrației și organizarea sarcinilor zilnice. Hiperactivitatea tinde să fie mai subtilă și se exprimă sub forma unui sentiment constant de neliniște sau a unei nevoi de a fi mereu ocupat.

Adulții cu deficit de atenție pot întâmpina probleme în carieră pentru că au dificultăți în finalizarea proiectelor, respectarea deadline-urilor și gestionarea conflictelor la locul de muncă. În relațiile personale, impulsivitatea poate duce la comentarii nepotrivite sau decizii luate în grabă, iar acest lucru afectează dinamica familială sau socială. Un alt aspect comun este procrastinarea (amânarea începerii unei sarcini). Aceasta poate agrava stresul și poate duce la un ciclu de autoînvinovățire. 

Este important de menționat că simptomele la adulți pot fi interpretate greșit drept lipsă de responsabilitate sau neglijență. De aceea, diagnosticarea corectă și tratamentul pot ajuta adulții să gestioneze mai bine tulburarea și să își îmbunătățească calitatea vieții.

ADHD (deficitul de atenție) – cauze și factori de risc

În acest moment, nu sunt pe deplin înțelese cauzele. Boala poate apărea din cauza unor factori genetici, neurologici sau de mediu. Studiile arată că tulburarea are o componentă genetică semnificativă, fiind mai frecvent întâlnită la persoanele care au rude apropiate cu aceeași tulburare. Modificările în structura și funcționarea creierului, în special în zonele implicate în controlul atenției și comportamentului, sunt, de asemenea, asociate cu deficitul de atenție.

În plus, factorii de mediu pot juca un rol important. Expunerea la fumat, alcool sau substanțe toxice în timpul sarcinii crește riscul apariției acestei boli. Mai mult, nașterea prematură sau o greutate mică la naștere pot reprezenta alți factori de risc. Stresul familial sau un mediu instabil pot contribui, de asemenea, la manifestarea simptomelor, dar nu reprezintă cauze directe.

Tipuri de ADHD

Există trei tipuri de ADHD: predominant neatent, hiperactiv-impulsiv și combinat. Recunoașterea tipului specific este importantă pentru a personaliza tratamentul și strategiile de intervenție.

În cazul ADHD-ului predominant neatent, persoanele afectate au dificultăți în a-și concentra atenția, uită frecvent sarcinile și par visătoare. Acest tip este mai des întâlnit la fete și este, uneori, diagnosticat mai târziu decât alte tipuri.

Tipul predominant hiperactiv-impulsiv este caracterizat printr-un nivel ridicat de energie, nevoia constantă de mișcare și tendința de a acționa fără a gândi. Este observat frecvent la copiii mici.

În ceea ce privește ADHD-ul combinat, acest tip include atât simptome de neatenție, cât și de hiperactivitate și impulsivitate. Acesta afectează în mod egal băieții și fetele.

Cum se pune diagnosticul de tulburare hiperkinetică la copii și adulți?

Diagnosticul de tulburare hiperkinetică se bazează pe o evaluare amănunțită realizată de către un specialist (medic psihiatru sau psiholog). În cazul copiilor, părinții și profesorii sunt, de obicei, cei care identifică simptomele. Observațiile lor legate de dificultățile de atenție, hiperactivitate sau impulsivitate sunt integrate cu testele clinice și chestionarele standardizate.

Pentru adulți, procesul de diagnostic implică o analiză detaliată a istoricului personal și a simptomelor actuale. Este important să se stabilească dacă simptomele au fost prezente încă din copilărie, dat fiind faptul că este vorba despre o tulburare de neurodezvoltare. Evaluările pot include interviuri, teste cognitive și chestionare pentru a determina impactul asupra vieții de zi cu zi.

În ambele cazuri, este esențial ca simptomele să fie persistente, să apară în mai multe contexte (acasă, la școală, la muncă) și să interfereze semnificativ cu funcționarea normală a pacientului. 

Sindromul ADHD se vindecă? 

Acest sindrom nu se vindecă complet, dat fiind că este o tulburare de neurodezvoltare. Totuși, poate fi gestionat eficient prin tratament și intervenții potrivite. Atât copiii, cât și adulții pot învăța strategii pentru a-și controla simptomele, iar tratamentele pot îmbunătăți semnificativ calitatea vieții. 

La unele persoane, simptomele se pot diminua cu vârsta, în timp ce alții continuă să se confrunte cu ele la maturitate. De regulă, persoanele care suferă de această boală pot trăi o viață plină și productivă cât timp au un plan personalizat și primesc sprijin adecvat.

Tratament ADHD – ce soluții există?

Tratamentul poate fi abordat prin diverse metode, în funcție de nevoile individuale ale fiecărei persoane. De exemplu, ședințele de psihoterapie pentru copii oferite în cadrul cabinetului nostru vizează dezvoltarea autocontrolului și adoptarea unor comportamente adecvate. Prin intermediul lor, cei mici învață să-și dezvolte abilități esențiale:​ îmbunătățirea atenției și concentrării, gestionarea comportamentului impulsiv, dezvoltarea abilităților sociale etc.

Totodată, terapia cu neurofeedback este o metodă alternativă care ajută la reglarea activității cerebrale. Prin monitorizarea undelor cerebrale și antrenarea lor pentru a funcționa mai eficient, această terapie poate reduce simptomele de neatenție, impulsivitate și hiperactivitate. Este o opțiune non-invazivă și din ce în ce mai apreciată de către persoanele care caută tratamente complementare. Așadar, terapia Neurofeedback cu Neuroptimal oferită de către Alexandra Gherghe reprezintă o modalitate naturală și eficientă de a îmbunătăți funcționarea creierului și de a reduce simptomele asociate.

În plus, cursurile NMG (Noua Medicină Germanică) explorează legătura dintre stările emoționale și simptomele fizice sau comportamentale. Acest tip de terapie poate ajuta la identificarea și rezolvarea conflictelor emoționale care contribuie la manifestarea tulburării, oferind astfel o abordare mai personalizată.

Pe lângă aceste terapii, tehnicile de mindfulness, yoga și meditația pot fi benefice pentru creșterea concentrației și reducerea stresului. Terapiile prin artă sau muzică pot, de asemenea, să ofere o modalitate creativă de exprimare și autoreglare.

Cum pot adulții cu tulburare de atenție să își îmbunătățească calitatea vieții?

Adulții cu tulburare de atenție pot adopta strategii specifice pentru a-și îmbunătăți viața. Organizarea este poate cea mai importantă. Se recomandă folosirea listelor, agendelor sau aplicațiilor de gestionare a timpului pentru a învăța cum să prioritizeze sarcinile. Este recomandat să se stabilească rutine zilnice și să se împartă obiectivele mari în pași mai mici, ușor de realizat.

Totodată, exercițiile fizice regulate, printre care yoga sau alergarea, pot reduce hiperactivitatea și pot spori concentrarea. 

Sprijinul social este la fel de important. Comunicarea deschisă cu familia și prietenii poate oferi confort și perspective noi.